ICCJ a admis recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - SECŢIILE UNITE - , prin Decizia nr. 35 din 14 decembrie 2009, pronunțată în Dosar nr. 25/2009 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4/05/2010, a admis sesizarea cu recurs în interesul legii formulată de Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti și a stabilit că recursul declarat împotriva unei hotărâri prin care a fost soluţionată calea de atac a apelului, deşi recursul era singura cale de atac ce putea fi exercitată împotriva hotărârii primei instanţe, este admisibil, potrivit dispoziţiilor art. 3851 lit. e) din Codul de procedură penală, fiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. 1 pct. 3 şi 11 din Codul de procedură penală.
Prin Decizia nr. 25 din 12 octombrie 2009 , pronunțată în Dosar nr. 17/2009 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 04/05/2010 ÎNALTA CURTE a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti și , în interpretarea dispoziţiilor art. 60 alin. 1 din Codul penal, se stabileşte că pentru a putea beneficia de liberare condiţionată, condamnatul care nu a fost sau nu mai este folosit la muncă din cauza stării sănătăţii sau din alte cauze trebuie să execute efectiv fracţia întreagă prevăzută la art. 59 alin. 1, respectiv la art. 591 alin. 1 din Codul penal.
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - SECŢIILE UNITE - Decizia nr. 22 din 12 octombrie 2009 , pronunțată în Dosar nr. 12/2009 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 04/05/2010 a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie și, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală stabileşte că durata arestului la domiciliu, executat în străinătate, măsură preventivă privativă de libertate, în accepţiunea art. 5 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, trebuie luată în calcul în cadrul procedurii penale române şi dedusă din durata închisorii aplicate de instanţele române.
Potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală, deciziile sunt obligatorii pentru instanțe.
Pe aceeași temă vezi și sectiunea ”Jurisprudenta” din ”REVISTA DE DREPT PENAL-COMERCIAL